Stimaţi colegi, 

Voi face referire in interventia mea, punctual, la necesitatea promovarii si protejarii votului prin corespondenta, deoarece socotesc ca motivul principal care a dus la redactarea acestei motiuni „fara obiect” este, indubitabil, agresarea dreptului la vot al romanilor de pretutindeni, care este unul dintre punctele cele mai importante de pe agenda politica.

1. Primul motiv se referă la poziţia României în context european şi euroatlantic. După cum se cunoaşte astăzi, în contextul globalizării, a creşterii mobilităţii la nivel mondial, a comunicării, problema disporei şi a relaţiei acesteia cu patria de referinţă a devenit o temă academică şi politică centrală. Există chiar institute de cercetare specializate pe problematica diasporei la nivel mondial. Comunităţile etnice sau naţionale de tip diaspora sunt considerate astăzi ca „endemice” şi „inevitabile” în ceea ce priveşte sistemul mondial. Dincolo de efectele negative pentru România care rezidă din acest comportament (oameni tineri, bine pregătiţi, dinamici, curajoşi etc. părăsesc ţara), există însă o serie de avantaje care pot fi fructificate de patria de referinţă, în acest caz de România.

Diaspora se poate organiza în statele de reşedinţă nu doar pentru a îşi maximiza statutul, dar şi pentru a deveni un cordon eficace de legătură între statutul gazdă şi patria de referinţă. Mai mult, diaspora poate deveni un actor internaţional activ în ceea ce priveşte poziţionarea României pe plan internaţional. Am auzit cu toţii eficacitatea diasporei evreieşti, ci şi de cea a polonezilor, a ungurilor, a uncrainenilor sau a ruşilor. De ce România, cu milioanele de cetăţeni risipite prin toate colţurile lumii să nu beneficieze şi ea de avantajele politice şi geopolitic ale unui asemenea mecanism? Iar unul din aceste mecanisme de coagulare, care ar ajuta enorm la coeziunea naţională, dar ar fi şi un element esenţial pentru un veritabil proiect al românilor de pretutindeni, este votul prin corespondenţă.

Acesta este ecranul mare pe care trebuie să abordăm acest fenomen şi nu doar prin perspectiva votului propriu-zis. Repet: acest proiect de lege trebuie să devină element principal într-un proiect consecvent al statutului român care să vizeze românii din jurul româniei şi diaspora românească. 

2. Al doilea motiv ţine de relaţia României cu românii din jurul ei sau cu cei care au decis, din varii motive, să o părăsească. Vreau să averitizez că acest proiect de lege, la fel precum toate care au acelaşi subiect, nu trebuie să vizeze doar actuala gneraţie de români aflaţi în afara frontierelor ţării. Şi nici nu trebuie să ascultăm acele voci care ne spun că românii se asimilează sau că doresc cât mai repede să se asimileze de unde au plecat.

          Chiar dacă există asemenea situaţii, ele sunt normale. Cercetările din statele lumii au arătat că unul dintre trendurile care caracterizează diaspora este următorul. Prima generaţiei vrea să se asimileze destul de repede şi să uite de unde a plecat, îşi dau copii la şcolile din limba statelor gazdă etc. A doua generaţie devine relativ înstrăinată şi fără să cunoască multe despre ţara de origine, află întâmplător despre aceste lucruri, dar a treia generaţie este cea care se întoarce să îşi viziteze eventualele rude şi locurile natale, învaţă limba natală şi redevine ce au fost bunicii lor.

          Acesta este un trend identificat de sociologii care au cercetat pe termen lung aceste fenomene. Care este concluzia? Că proiectul românilor din jurul României nu este un proiect pe care să îl construim pe o generaţie, ci statul român trebuie să aibă în vedere inclusiv o dimensiune istorică mai amplă. De aceea, unul dintre cele mai eficiente şi mai puţin constisitoare mecanisme – odată implementat –este cel al votului prin corespondenţă. Acesta îţi permite, ţie, ca stat, să păstrezi o legătură cu diaspora şi să îi avertizezi, din când în când pe cetăţenii din afara graniţelor că au drepturi, dar şi îndatoriri, că în actualul context global votul lor şi prestaţia lor contează enorm nu doar pentru ei, dar şi pentru ţara-mamă. 

3. Al treilea motiv ţine de statutul pe care românii din jurul României şi din diaspora îl au în raport cu România. Şi mă văd aici obligat să fac o serie de referiri la comentariile unui lider de partid din Opoziţie care visează să devină liderul românilor, dar pe care îi vrea de pe acum mai puţini cu câteva milioane. Cel puţin la vot!

          Ştiţi bine la cine mă refer.Nu vrea să comentez cât de nedrepte din punct de vedere moral sunt cuvintele acelui politician care leagă dreptul sacru la vot cu plata impozitelor în ţară, vreau doar să observ, în treacăt, două lucruri.

          Cine îi permite domnului cu pricina să interzică dreptul la vot al celor din diaspora, drept care este garantat de Constituţie? Şi doi, dacă cei din diasporă neplătitori de taze la stat nu pot vota, ce vom face cu „omologii” lor din România, respctiv cei care nu plătesc taxe că nu vor şi cei care nu plătesc că nu au pe ce? Le vom interzice şi acestora dreptul de vot ca să evităm discriminarea? Şi dacă da, cum va face domnul respectiv asta? Prin ce mecanisme? II vom chema la vot cu certificatul fiscal in mana!

Dincole de aceste întrebări care nu sunt deloc retorice, aş mai adăuga în final un singur lucru. Porblema nu sunt declaraţiile frustrate ale unor politicieni care vor să interzică votul pentur că nu sunt în stare să îl cucerească. Este vorba despre atitudinea statului român faţă de cetăţenii săi, cei care l-au finanţat copios prin remitenţe şi l-au susţinut în demersurile sale integratoare.

          Un stat serios nu se teme de votul cetăţenilor săi din străinătate. Dimpotrivă! Îl poate încuraja şi prin asta va încuraja diaspora să rămână aproape de România. Avem nevoie de diasporă, aşa cum şi ea are nevoie de noi.

Vă mulţumesc!