|
Stimaţi colegi,
Voi face
referire in interventia mea, punctual, la necesitatea promovarii si protejarii
votului prin corespondenta, deoarece socotesc ca motivul principal care a dus
la redactarea acestei motiuni „fara obiect” este, indubitabil, agresarea
dreptului la vot al romanilor de pretutindeni, care este unul dintre punctele
cele mai importante de pe agenda politica.
1. Primul
motiv se referă la poziţia României în context european şi euroatlantic.
După cum se cunoaşte astăzi, în contextul globalizării, a creşterii mobilităţii
la nivel mondial, a comunicării, problema disporei şi a relaţiei acesteia cu
patria de referinţă a devenit o temă academică şi politică centrală. Există
chiar institute de cercetare specializate pe problematica diasporei la nivel
mondial. Comunităţile etnice sau naţionale de tip diaspora sunt considerate
astăzi ca „endemice” şi „inevitabile” în ceea ce priveşte sistemul mondial.
Dincolo de efectele negative pentru România care rezidă din acest comportament
(oameni tineri, bine pregătiţi, dinamici, curajoşi etc. părăsesc ţara), există
însă o serie de avantaje care pot fi fructificate de patria de referinţă, în
acest caz de România.
Diaspora se poate organiza în statele de reşedinţă nu doar pentru a îşi
maximiza statutul, dar şi pentru a deveni un cordon eficace de legătură între
statutul gazdă şi patria de referinţă. Mai mult, diaspora poate deveni un
actor internaţional activ în ceea ce priveşte poziţionarea României pe plan
internaţional. Am auzit cu toţii eficacitatea diasporei evreieşti, ci şi de
cea a polonezilor, a ungurilor, a uncrainenilor sau a ruşilor. De ce România,
cu milioanele de cetăţeni risipite prin toate colţurile lumii să nu beneficieze
şi ea de avantajele politice şi geopolitic ale unui asemenea mecanism? Iar unul
din aceste mecanisme de coagulare, care ar ajuta enorm la coeziunea naţională, dar ar fi şi un element
esenţial pentru un veritabil proiect al românilor de pretutindeni, este
votul prin corespondenţă.
Acesta este ecranul mare pe care trebuie să abordăm acest fenomen şi nu
doar prin perspectiva votului propriu-zis. Repet: acest proiect de lege
trebuie să devină element principal într-un proiect consecvent al statutului
român care să vizeze românii din jurul româniei şi diaspora românească.
2. Al
doilea motiv ţine de relaţia României cu românii din jurul ei sau cu
cei care au decis, din varii motive, să o părăsească. Vreau să averitizez că acest
proiect de lege, la fel precum toate care au acelaşi subiect, nu trebuie să
vizeze doar actuala gneraţie de români aflaţi în afara frontierelor ţării. Şi
nici nu trebuie să ascultăm acele voci care ne spun că românii se asimilează
sau că doresc cât mai repede să se asimileze de unde au plecat.
Chiar dacă există asemenea situaţii,
ele sunt normale. Cercetările din statele lumii au arătat că unul dintre
trendurile care caracterizează diaspora este următorul. Prima generaţiei vrea
să se asimileze destul de repede şi să uite de unde a plecat, îşi dau copii la
şcolile din limba statelor gazdă etc. A doua generaţie devine relativ
înstrăinată şi fără să cunoască multe despre ţara de origine, află întâmplător
despre aceste lucruri, dar a treia generaţie este cea care se întoarce să îşi
viziteze eventualele rude şi locurile natale, învaţă limba natală şi redevine
ce au fost bunicii lor.
Acesta este un trend identificat de
sociologii care au cercetat pe termen lung aceste fenomene. Care este
concluzia? Că proiectul românilor din jurul României nu este un proiect pe
care să îl construim pe o generaţie, ci statul român trebuie să aibă în vedere
inclusiv o dimensiune istorică mai amplă. De aceea, unul dintre cele mai
eficiente şi mai puţin constisitoare mecanisme – odată implementat –este cel al
votului prin corespondenţă. Acesta îţi permite, ţie, ca stat, să păstrezi o
legătură cu diaspora şi să îi avertizezi, din când în când pe cetăţenii din
afara graniţelor că au drepturi, dar şi îndatoriri, că în actualul context
global votul lor şi prestaţia lor contează enorm nu doar pentru ei, dar şi
pentru ţara-mamă.
3. Al
treilea motiv ţine de statutul pe care românii din jurul României şi din
diaspora îl au în raport cu România. Şi mă văd aici obligat să fac o
serie de referiri la comentariile unui lider de partid din Opoziţie care
visează să devină liderul românilor, dar pe care îi vrea de pe acum mai puţini
cu câteva milioane. Cel puţin la vot!
Ştiţi bine la cine mă refer.Nu vrea să
comentez cât de nedrepte din punct de vedere moral sunt cuvintele acelui
politician care leagă dreptul sacru la vot cu plata impozitelor în ţară, vreau
doar să observ, în treacăt, două lucruri.
Cine îi permite domnului cu pricina să
interzică dreptul la vot al celor din diaspora, drept care este garantat de
Constituţie? Şi doi, dacă cei din diasporă neplătitori de taze la stat nu
pot vota, ce vom face cu „omologii” lor din România, respctiv cei care nu
plătesc taxe că nu vor şi cei care nu plătesc că nu au pe ce? Le vom
interzice şi acestora dreptul de vot ca să evităm discriminarea? Şi dacă da,
cum va face domnul respectiv asta? Prin ce mecanisme? II vom chema la vot cu
certificatul fiscal in mana!
Dincole de
aceste întrebări care nu sunt deloc retorice, aş mai adăuga în final un singur
lucru. Porblema nu sunt declaraţiile frustrate ale unor politicieni care vor să
interzică votul pentur că nu sunt în stare să îl cucerească. Este vorba despre
atitudinea statului român faţă de cetăţenii săi, cei care l-au finanţat copios
prin remitenţe şi l-au susţinut în demersurile sale integratoare.
Un stat serios nu se teme de votul
cetăţenilor săi din străinătate. Dimpotrivă! Îl poate încuraja şi prin asta va
încuraja diaspora să rămână aproape de România. Avem nevoie de diasporă, aşa
cum şi ea are nevoie de noi.
Vă mulţumesc! |
